E capitala țării noastre, cu traficul pe care îl cunoașteți. Eu nu văd aici cea mai mare problemă, deși există și aici în continuare, mai ales de când au început să circule și trotinete, biciclete, motoare tot orașul.

Parcurile. Bucureștiul are foarte multe parcuri cu lacuri, o să enumăr doar câteva din ele (s-ar putea să mai omit): Bordei, Herăstrău, Cișmigiu, Floreasca, Brâncoveanu, Tineretului, Carol, IOR. Cele mai aglomerate sunt de departe Herăstrău și IOR, unde în loc să te poți recrea, pleci uneori mai obosit decât ai ajuns, pentru că nu s-a înțeles un lucru: în parcuri te duci să te odihnești, să plimbi copilul, să stai pe iarbă, să faci mișcare, nu să stai în aglomerație, la grătare și să fii poluat fonic de toți artiștii care au apărut după pandemie ca melcii după ploaie. Din aceste parcuri, funcționale sunt doar câteva. Când am fost mai demult în Floreasca, am fost uimită să văd că parcul la un moment dat se întrerupe, pentru că există terasa unui hotel care a împrejmuit spațiul. Da, ați auzit bine, acel parc nu poate fi străbătut integral, nu știu dacă s-a mai schimbat ceva de atunci. Să comparăm cu Hyde Park din Londra? Nu cred că putem compara, deși am avea nevoie și noi măcar de unul.

Muzeele. În muzeele de la noi e o liniște ca în biserică. Nu s-a înțeles că muzeul trebuie să fie un circuit, unde lumea să aibă de unde să ia ceva de băut, de mâncat, să stea pe o bancă dacă obosește. Muzeele de la noi arată foarte bine multe din ele, dar zici că nu au viață efectiv. Le lipsește partea de interactivitate, iar pe unele, dacă nu verifici adresa pe hartă, nici nu ai ști unde sunt, că nu e nici un marcaj (gen muzeul BNR). Grădina Botanică, Grădina Zoologică? La cea Botanică am fost anul trecut și nu arăta bine deloc, era destul de neîngrijit spațiul verde, deși e în cartierul prezidențial. Nu puteai să lași un copil să zburde pe acolo pentru că riscurile să se accidenteze erau mari. La Grădina Zoologică nu am mai fost demult, acolo vă las pe voi să spuneți cum e.

Transportul. Să trecem mai departe. Transportul public în România e o glumă. Nu compar cu Japonia, ci cu o altă țară des vizitată de mine: Italia. În Italia nu există să nu găsești legături. Trenurile circulă ceas pentru că oamenii trebuie să ajungă la muncă, la aeroport sau pe unde mai au ei de ajuns, iar dacă se întâmplă să nu circule, au autocare care preiau călătorii până la stația cu pricina. Și sunt legături pe toată Italia, ca omul să poată ajunge și în orașele mici sau în locurile turistice. Nu există ca un tren să întârzie, iar cel care vine poate mai devreme și e de la aceiași companie să nu preia călătorii. Este un alt sistem în care, dacă ai ratat trenul din diverse motive, urci în următorul, biletul este valabil. Nu intru și în detaliu legat de cum arată trenurile, pe distanțe scurte se circulă cu trenuri cu hidrogen deja.  Sau să spun cum arată autocarele. La noi, multe autocare și microbuze nu au condiții, stai ca sardina, sunt pericol pe șosele.

Partea de sănătate. Nu pot să zic că stăm cel mai rău, dar nici cel mai bine. În anumite țări, se primesc scrisori acasă în care ești invitat să îți faci controlul de rutină. Au înțeles că o țară puternică se construiește cu oameni sănătoși. Și pentru asta cheamă oamenii la controale, iar mâncarea este preponderent din țara respectivă, nu din import.

Partea de integrare în societate. Cu siguranță, modul în care oamenii sunt integrați este mult mai ridicat, am văzut mai multă empatie, oamenii cu studii sunt apreciați. În Elveția, pentru că am ceva tangențe și acolo, lumea se uită la studii, la experiența pe care o ai, nu că ai venit din construcții și te punem manager în IT. În vest, lucrurile sunt mult mai bine puse la punct, de asta vedeți mulți care încă pleacă. Plus, dacă muncești ești plătit la nivelul jobului pentru care ești angajat. Iar un alt aspect pe care l-am sesizat și mi l-au confirmat și apropiații pe care îi am și locuiesc în alte țări, sunt mult mai uniți între ei.

Prețurile. Salariile au crescut, e adevărat, dar și prețurile. Am trei oameni veniți din următoarele țări: Marea Britanie, Germania, Statele Unite, cu care m-am întâlnit săptămâna trecută. Toți s-au mirat de prețurile din România. Și eu am râs când m-au întrebat, atât le-am zis: "Stați că voi ați venit în orașe mici, să vedeți în orașele mari și capitală!". Da, prețurile la noi au luat-o razna, dar nu zice nimeni nimic. Am învățat să fim obedienți și dacă urcă prețurile, în loc să facem gură, tăiem de la banii de mâncare, haine și ce am mai avea nevoie, deși astea sunt nevoi de bază.

Locuri de muncă. S-au dus vremurile când România avea fabrici proprii care aveau mii de angajați și în care se produceau de toate. Cred că e cea mai mare lovitură care s-a dat și care a dus la schimbări nu tocmai în bine.

Orașele mici și satele. În orașele mici, acolo am rămas uimită să văd că se mai mișcă lucruri, dar sunt triste. Puțini copii, multă lume îmbătrânită, mulți plecați peste hotare pentru că nu au găsit locuri de muncă. Și îndată plecați la condiții mai bune, mulți din ei nu vor să mai revină. Orașele mici și satele din afară au toate facilitățile, ca atare acolo se inversează lucrurile, cele mici arată mai bine decât cele mari. Iar oamenii care și-au dat seama că pot avea o viață mai liniștită, un program care să le fie respectat, alte condiții, nu îi mai convingi să revină. Cunosc cazuri concrete. La noi, orașele mai mici sunt din ce în ce mai părăsite.

Mergeți în Bârlad, au evoluat lucrurile, au renovat Grădina Publică cu bani europeni, dar atmosfera e tristă. Galațiul, un oraș care cândva strălucea, a pierdut extrem de multă populație, a regresat mult. Tecuci, orașul din care eu provin, e spart tot, zici că circuli pe drumuri de țară.

Ar mai fi și altele de zis, dar o să mă opresc. Sper ca măcar această postare să dea de gândit și dacă unele lucruri par greu de schimbat sau de digerat, măcar să ne schimbăm atitudinea, pentru că asta influențează de fapt cel mai mult. Sunt și multe lucruri frumoase în țară și e păcat că pe an ce trece ele sunt umbrite tot mai mult de ceea ce nu avem încă. Sper eu, poate, să învățăm să apreciem mai mult lucrurile de valoare și să dăm putere celor care cu adevărat pot face schimbări în bine pentru societatea românească.