Here's to Strong Women: may we know them, may we be them, may we raise them!



Puterea din spatele primului pas, cu Ana-Raluca Acatrinei

Ana-Raluca Acatrinei este antreprenoare, economistă de profesie, lider și fondatoarea KinetoBebe, primul centru privat de recuperare pediatrică din România. O deschizătoare de drumuri în domeniul recuperării pediatrice și al antreprenoriatului social, Raluca este femeia care a transformat o viziune într-un proiect cu impact real, aducând o schimbare semnificativă în viețile a mii de copii și familii.

După ce și-a început cariera în domeniul financiar, lucrând într-o bancă și la Bursa de Mărfuri din Frankfurt, Raluca a ales să revină în România, în 2003, animată de dorința de a construi ceva cu adevărat valoros. Ulterior, și-a îndreptat activitatea către consultanța în managementul investițiilor și management sanitar, iar în 2009 a pus bazele unui proiect care avea să contribuie la dezvoltarea recuperării pediatrice private în România.

În cei peste 16 ani de activitate, KinetoBebe s-a dezvoltat într-o rețea de patru centre de recuperare, susținută de o echipă de 45 de specialiști și care deservește anual peste 4.000 de copii. Prin programele sale sociale, mii de copii din familii vulnerabile au beneficiat de acces la terapie, evaluări și experiențe care le pot schimba parcursul vieții.

Dincolo de dezvoltarea organizației, Raluca a inițiat proiecte cu un impact semnificativ în educație și prevenție, printre care #StaiDrept, primul program din România dedicat prevenirii atitudinilor posturale incorecte în rândul elevilor din ciclul primar, și „Bucureștiul este și al lor”, o inițiativă prin care copiii cu dizabilități și cei proveniți din medii vulnerabile au acces la experiențe culturale, educaționale și sociale. De asemenea, a lansat Primii2Ani, o platformă menită să informeze părinții și să îi ajute să urmărească dezvoltarea fizică și cognitivă a copiilor în primii doi ani de viață.

În acest interviu pentru Strong Women, Ana-Raluca Acatrinei vorbește despre vocație, curaj, reziliență și responsabilitatea de a construi ceva care contează cu adevărat. Împărtășește experiențele sale despre puterea de a deschide drumuri acolo unde nu există modele, alegerile dificile dintre carieră și familie, leadershipul bazat pe respect și lecțiile învățate în momentele de criză.

Este o conversație despre o formă de putere care nu caută recunoaștere, ci creează oportunități. Despre ambiția de a schimba mentalități și despre convingerea că fiecare copil merită o șansă.

Iar dacă ar fi să definească moștenirea pe care își dorește să o lase în urmă, Raluca ar vrea să fie amintită prin miile de copii care au făcut primii pași în sălile de terapie KinetoBebe și prin oamenii pe care i-a lăsat mai puternici.

1. Ce te motivează cu adevărat în fiecare zi, dincolo de succes și recunoaștere?

Familiile care ne așteaptă. În fiecare zi, în centrele KinetoBebe intră copii pentru care terapia nu este opțională, ci singura cale către o viață independentă, iar în spatele lor se află părinți care luptă zi de zi pentru ca micuții lor să poată avea o copilărie asemenea oricărui alt copil.

Mă motivează și oamenii din echipa mea. Zeci de familii depind de modul în care conduc această organizație, iar această responsabilitate mă face să mă ridic din pat dimineața și, uneori, mă ține trează noaptea, în căutarea unor soluții.

Și mai există ceva: mentalitățile pe care îmi doresc încă să le schimb în România, în ceea ce privește copiii cu dizabilități și importanța prevenției.

2. Ce înseamnă cu adevărat să fii o femeie puternică astăzi și cum este diferit de a fi doar puternică?

A fi puternică înseamnă să reziști. Să duci greul, să nu renunți. Multe femei din România cunosc foarte bine acest lucru.

A avea putere înseamnă să transformi tot ceea ce ai dus pe umeri în ceva care să dăinuie dincolo de tine. Când m-am întors definitiv în România, în 2003, mi-am dorit să las ceva în urmă, să conteze.

Pentru mine, puterea înseamnă capacitatea de a construi un drum care nu fusese încă explorat, așa cum era recuperarea pediatrică în sectorul privat în 2009, și de a-i aduce și pe alții alături de mine: terapeuți, părinți, parteneri, sponsori.

3. Care este o valoare asupra căreia nu ai făcut niciodată compromisuri, chiar și atunci când te-a costat ceva important?

Respectul față de oameni. Am învățat că indicatorii de performanță (KPI), bugetele și profitul reprezintă doar partea vizibilă a succesului. Partea invizibilă este felul în care îți respecți familia și oamenii alături de care lucrezi. Poți construi repede „trecând peste cadavre”, dar o astfel de construcție nu rezistă, iar costurile ascunse apar întotdeauna.

Am simțit cel mai puternic acest lucru în primii cinci ani de existență ai centrului, când am primit oferte de a vinde KinetoBebe. Era drumul mai ușor și mai sigur. Am spus nu, pentru că nu voiam să cedez un proiect construit pentru copii și pentru oamenii din echipa mea. Am ales să cresc, asumându-mi toate riscurile și eforturile pe care această alegere le presupunea.

4. Ce te-a susținut în cele mai dificile momente, din interior, nu din exterior?

Modul meu pozitiv de a gândi. Nu un optimism naiv, care se preface că problema nu există, ci convingerea că orice situație, oricât de dificilă ar fi, are o cale de ieșire și că rolul meu este să o găsesc. În fiecare criză există și o oportunitate de creștere. Dacă rămâi în postura de victimă, poți pierde totul.

Pentru mine, gândirea pozitivă este o disciplină zilnică: alegi unde îți investești energia și te concentrezi asupra lucrurilor pe care le poți face astăzi, nu asupra celor pe care le-ai pierdut ieri. Văd același lucru și la copiii din centrele noastre, unde fiecare progres, chiar și cel mai mic, dar esențial, contează. Cred, de asemenea, foarte mult în ceea ce numesc inteligență spirituală în business, chiar dacă aceasta este adesea subestimată sau uitată.

5. Privind înapoi, cine te-a modelat mai mult în momentele critice: un bărbat sau o femeie și cum?

Sincer, niciunul dintre ei, în sensul clasic al întrebării. În momentele critice nu am căutat niciodată un umăr pe care să plâng. Am căutat cel mai bun profesionist pentru natura problemei, fie că era vorba despre drept, finanțe sau medicină, și am învățat de la acești oameni cum să rezolv situația în sine. Pentru mine, ceea ce contează nu este genul persoanei care m-a format, ci competența și disponibilitatea acesteia de a mă învăța.

Dincolo de asta, am învățat enorm de la echipa alături de care construiesc în fiecare zi, dar și de la copiii și familiile cu care lucrăm: răbdare, reziliență, sens.

Grădinăritul, care mă conectează cu bunicii mei, mi-a arătat că lucrurile valoroase cresc în timp, cu grijă și consecvență.

6. Ce schimbare de mentalitate este esențială pentru tinerele fete care își doresc să devină femei cu adevărat puternice?

Să înțeleagă că diplomele contează din ce în ce mai puțin, iar omul contează din ce în ce mai mult. Când întâlnesc o persoană tânără, mă interesează cum gândește, cum reacționează atunci când lucrurile devin dificile, cum depășește un eșec și care sunt visurile sale.

Le-aș spune fetelor să învețe de timpuriu autonomia, reziliența și empatia. Piața muncii se schimbă permanent, iar puterea vine din capacitatea de a te adapta fără să te pierzi pe tine însăți.

7. Care este cea mai definitorie lecție pe care ai învățat-o ca femeie care navighează puterea?

Că echilibrul dintre carieră și familie este întotdeauna fragil. Ca orice femeie din România care își dorește să exceleze profesional, dar și să fie prezentă acasă și în propria viață, pierzi întotdeauna ceva: puțin din sănătate, puțin din timpul petrecut cu cei dragi, puțin din timpul dedicat ție însăți.

Lecția nu este că le poți avea pe toate, în mod perfect, ci că trebuie să înveți din fiecare alegere pe care o faci.

8. Cum faci față îndoielii de sine sau fricii atunci când miza este mare și ce ar trebui să înțeleagă celelalte femei despre acele momente?

Cel mai dificil moment pentru mine a fost pandemia, când centrele noastre au fost nevoite să se închidă. Peste noapte, a trebuit să învăț, în timp real, tot ce ținea de legislație, economie, protecție socială și norme de igienă, pentru a salva centrele. Nu aveam niciun manual și niciun exemplu de urmat. Era o perioadă în care nu beneficiaam de sprijinul inteligenței artificiale, iar pagina noastră de Facebook era încă la grădiniță.

Teama nu dispare în astfel de momente, dar nu este un semn că te afli pe un drum greșit. Ce le-aș spune altor femei: nu aștepta să știi totul înainte de a acționa. Învață din mers, cere ajutorul celor mai buni specialiști și fă următorul pas, chiar dacă este unul mic. Faptul că am traversat criza pandemiei ne-a călit pentru tot ceea ce a urmat.

9. Dacă ai putea oferi un singur sfat pentru a ajuta Strong Women să devină o inițiativă internațională cu adevărat de impact, care ar fi acesta?

Să rămână ancorată în povești reale și să le transforme în acțiuni concrete, ale căror rezultate pot fi măsurate.

Din experiența mea cu KinetoBebe, am învățat că impactul pe termen lung se construiește printr-un model sustenabil, nu doar prin entuziasm: activitatea noastră de zi cu zi este susținută din resurse proprii, în timp ce sponsorii se implică în proiecte speciale.

O inițiativă internațională are nevoie de aceeași stabilitate și de parteneri care cred în ea pe termen lung.

10. Când călătoria ta va fi completă, cum ai dori să fie amintită puterea ta, nu doar succesul tău?

Mi-aș dori să fiu amintită prin miile de copii care au făcut primii pași în sălile noastre de terapie și prin adulții independenți care vor deveni. Prin faptul că am demonstrat că sănătatea și longevitatea încep încă din primii ani de viață și că un copil cu dizabilități își poate găsi locul chiar și pe o scenă de operă.

Iar dacă cineva va spune despre mine că am construit cu răbdare, asemenea unei grădini, și că i-am lăsat pe oamenii din jurul meu mai puternici decât i-am găsit, atunci aceasta va fi puterea la care sper.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *